Vii spre casă plîngînd. Și te întrebi, cu lacrimile șiroind, dacă ai venit vreodată și altfel. Îți amintești toate drumurile spre casă înfrîntă, cu sufletul zdrențe, cu machiajul curs, cu ochii înroșiți și grei. Ușa grea de la scară, liftul metalic, etajul 1, 2, 3, 4 ,5. Zgomotul cheii în ușă. Rabbit where’d you put the keys girl. Oglinda care te lovește la intrare, întorcîndu-ți chipul descompus, privirea sticloasă, pleoapa umflată. Căldura casei. Prăbușirea. Și patul rece, gol și cearșafurile în care te răsucești pînă spre dimineață. Și pernele ude. Looking for a savior underneath these dirty sheets. Doar că ale tale sunt atît de curate. Le schimbi compulsiv.
Dar au fost, au fost, au fost. Au fost drumuri în care ai cîntat. În care te-ai uitat în retrovizoare lung, fără să îți poți lua privirea de la perechea de faruri din spate, care se ținea lipită de tine. Și ai zîmbit și ai cîntat. Au fost.
Doar că asta nu e una din ele. Asculți Tori Amos și aluneci pe străzi înghețate și pustii. Și ai vrea să nu ajungi niciodată, să rulezi așa toată noaptea, ascultînd cornflake girl pe repeat, așa cum o făceai în altă viață cînd el abia murise și tu nu cîntai, ci urlai și uite, un deceniu jumate mai tîrziu încă simți nevoia să urli, să zbieri din măruntaie pînă spargi parbrizul și apoi să rulezi mai departe dîrdîind, pînă îngheți și pianul să cînte. Și pianul să cînte. Să cînte.
Ai stat în sală în întuneric, singură, și ai plîns tăcut tot filmul. Ai plîns mut deși ai fi plîns tare. Ai ținut ochii deschiși și lacrimile au alunecat, s-au înnodat în barbă și au căzut, pleosc-pleosc, în fosa suprasternală, cum stăteai dreaptă și nemișcată și ele au picat, au umplut gaura aia ca pe o cadă, s-au revărsat, au lăsat dîre umede între sîni, ți-au udat bluza în dreptul stomacului. Încă nu s-a uscat.
Și toate astea de la un film.
Apoi a fost băiatul ăla care ți-a zis că te citea altcîndva, cînd nu știa cine ești și își imagina o femeie căzută. O femeie căzută. Și a fost descumpănit cînd a văzut că ești o învingătoare. Și nu i-ai zis că ești o învingătoare doar la exterior. Că pe dinăuntru ai cam fost înfrîntă.
Dar poate că va începe războiul. Și toate astea vor înceta să existe.
This is not really happening.
(You bet your life it is)
cea mai bună carte a anului 2014 – votul cititorilor, la pătrat Postarea următoare:
o dispariţie misterioasă
