MENU
juni

de • 29 aprilie 2014 • jurnalComentarii (18)

jurnal (duminica tomii, 2014)

Eu sunt agorafobă, am mai zis. Iar dacă nu am zis, repet. Detest să umblu în turmă. Duminică m-am trezit prinsă între 40-50 de mii de oameni, care veniseră cu toţii să se holbeze şi să îi pozeze  pe Juni. Curat ghinion, de 15 ani încoace, să pici de serviciu în fiecare Duminica Tomii. Să stai ore întregi cu soarele lovindu-te în cap, precum sabia colonelului Lawrence, să urci cu alte cîteva mii de oameni, la pas, tot Şcheiul pînă la Pietrele lui Solomon, unde urlă muzica populară, sfîrîie micii de ţi se îmbibă de miros de fum şi părul din nas, iar lumea bea pînă cade sub masă sau de pe cal. Şi uneori moare. Şi oh, toţi adidaşii cu toc care mi-au rănit retina.

Mă sperie mulţimile, iar ieri erau mai mulţi oameni pe stradă decît au fost la Revoluţie. Pînă să coboare aşteptaţii Juni, m-am proptit într-un gard şi am citit, de am terminat cartea pe care o aveam în geantă. Măcar aşa nu mă apăsau mulţimile. Spre seară, cînd am ajuns acasă, pe pagina de fb a blogului am găsit o poză cu mine citind între lume, de la o cititoare şi mai multe mesaje de la oameni care mă văzuseră.  Apoi el mi-a zis că oamenii care mă citesc pe mine într-o lună sunt cu cîteva zeci de mii mai mulţi decît ăia pe care îi văzusem eu la Juni şi m-am înspăimîntat. Nu îmi reprezentasem fizic niciodată oamenii care intră aici. Un stadion plin, mi-a zis, te-ai mutat dintr-un amfitreatru într-un stadion, stai în mijlocul lui şi ei toţi se uită la tine. Apoi, toată ziua, imaginea aia coşmarescă m-a urmărit. Nu puteam scăpa de senzaţia că eu stau dezbrăcată în mijlocul unui stadion plin şi toţi oamenii ăia se uită la mine. Joi, o fată frumoasă care mă citeşte demult îmi spunea la un ceai că atunci cînd mă citeau puţini i se părea că e şmecheră, că a găsit ceva alternativ, ce nu ştiu mulţi şi că acum se oftică, aproape, că mă descoperă tot mai mulţi oameni şi că o să ajung mainstream.

Altfel, am tălpile zdrobite de umblet. Sîmbătă am înconjurat, apoi urcat şi coborît Tîmpa pe jos, vineri am tras prea tare de mine, iarăşi. Sunt foarte obosită, chiar trag prea tare de mine. Dorm prea puţin, am prea multe gînduri şi proiecte şi fiecare oră plină şi programată. Ieri, el îmi spunea că nu cunoaşte pe nimeni care să îşi organizeze atît de bine timpul şi să facă atîtea lucruri într-o singură zi. Numai de odihnit nu apuc. În rest, muncesc un job full-time, cu tot cu weekenduri, regulat, şi încă ceva extra, scriu şi citesc zilnic, cu obstinaţie, fac curat, mîncare, cumpărături, sport şi reuşesc să stau de vorbă şi cu copiii şi să mănînc. Şi mai găsesc şi un rest de timp pentru toate lucrurile alea mici, care te fac să fii femeie îngrijită şi care necesită şi ele timp. Ah, da, şi să respir.

Aştept zilele de concediu de săptămîna asta cum îi aştepta tata-mare pe americani.

 

 

18 răspunsuri la postarea jurnal (duminica tomii, 2014)

  1. dush spune:

    Si eu astept concediul. Asa inceput de an haotic nu am avut de multa vreme si simt ca am bateriile goale si nu mai vreau nimic… Iti doresc odihna buna si sa te lase inima sa te bucuri de zilele libere cum trebe…

    • Petronela spune:

      mulţumesc. mie mi-a plăcut începutul ăsta de an. doar că sunt prinsă în multe şi am nevoie să spun stop. acum, sunt 4 zile, nu mai mult, dar suficient cît să miros marea, să dorm şi să mă plimb. 🙂

  2. Mihai spune:

    ce/cine , sunt aia , Juni?(scuza ignoranta omului de la tara )
    si eu astept 1 si 2 mai ca sa stau absolut degeaba si sa nu fac nimic. ..Poate un tenis, daca nu ploua.

  3. Erika Maria Manole spune:

    Anul acesta am scapat de „marea de oameni”. Am fost inspirata sa plec rapid in parcul central cu copii dupa plecarea ultimului june. Imi este teama de astfel de „asalturi”. Acum multi ani in urma am fost intr-o multime de oameni in Piata Sfatului, am crezut ca voi muri acolo calcata, strivita in picioare, pierzandu-mi echilibrul. De atunci am ramas cu frica de „hoarde”. Concediu placut iti doresc, sa te intorci cu forte proaspete si cu voie buna.

    • Petronela spune:

      sărumîna, o să fie odihnă şi reîntîlnirea cu marea. iar eu şi marea… avem nişte istorii împreună. un trecut. 🙂

  4. ILUZIA spune:

    Cel mai rau la agorafobia la om este ca nu poate participa la orgii !

  5. Ella spune:

    Deconectare placuta ii doresc. Astept impresii despre cum se vede marea de anul asta, prin ochii tai. Dar mai ales cum se simte, cum o regasesti 🙂

  6. Vio spune:

    Enjoy! Vacanta placuta! O meriti din plin!

  7. antonia spune:

    vacanta asa cum o vrei tu. curiozitate de tanti aglaia: el, vine cu tine?! nu de alta dar mi se pare super interesant acest el.
    au plasir!

  8. mihai brad spune:

    am fost si eu , cu kidul
    sa ii arat balega de cal
    la 4 ani, nush de a inteles,dar a ras
    anyway, cu rasul de anul asta ramane

  9. nekta spune:

    am zis hai că intru un pic s-o citesc pe Petronela înainte de somn să mă liniștesc. Și-s așa de liniștită acum. Chiar dacă-s mulți oameni în postare. Să dormi! :*

  10. Diana spune:

    Îți doresc zile cu odihnă, dar nici prea multă, că parcă nu mai e la fel. Cred că tocmai abilitatea ta de a le rezolva pe toate, de a reuși tot ce îți propui te face o femeie puternică. Mulțumesc că reprezinți pentru mine un model demn de urmat!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *