Au trecut doi ani de cînd nu am mai întocmit o listă a lui Crusoe. Nici măcar în momente de criză. Era o vreme cînd făceam regulat, ani bunicei în urmă, nu mai număr că mă ia depresia la depresie, ca să văd că dracul nu e așa de bronzat precum pare. (După naufragiu, Robinson …
citește mai departe »-
#brașov2021
Zilele astea s-a încheiat încă un proiect/o experiență. Din păcate, nu așa cum am fi vrut noi, cei care am muncit în ultimele săptămîni fără oprire, lăsînd la o parte orice altceva. În urmă cu cinci săptămîni am intrat în proiectul Brașov 2021. Dosarul de candidatură fusese deja depus, conceptul – Civilizația muntelui, era deja …
citește mai departe » -
mama-mare și feisburgul
Vede tot mai rău, abia dacă ne mai zărește. Ne întîmpină în picioare, deși picioarele ei betege îi dau cele mai mari bătăi de cap. Prima îi sare de gît aia mică: ce frumoasă și tînără ești, maică!, îi zice, măsurînd-o cu ochii ei bolnavi de sus pînă jos. Urmez eu. De mine rîde, hîtru: …
citește mai departe » -
postblue (I break the back of love for you)
(a se da play piesei și ploii înainte) Mai rămînea un rest de aşteptare prin buzunarul de la piept, pe stînga. O noapte şi-un drum. Cînd a trecut noaptea, a mai fost doar drumul. Puncte cardinale diferite, aceeaşi destinaţie. Un drum interminabil, aşa cum sunt toate drumurile către o primă întîmplare. It’s in …
citește mai departe » -
despre bucurie la om
La ultima ședință de terapie de grup am lucrat pe una dintre cele patru emoții fundamentale cu care ne naștem: bucuria. Singura în alb. Restul sunt toate cu banderolă neagră: furie, tristețe, frică. (Alte teorii susțin că ar fi șapte, dar și acolo balanța e doi la cinci, dacă pui uimirea la emoții pozitive.) Bucuria …
citește mai departe » -
visul
Sunt foarte obosită și foarte fericită. Mă tem doar să nu fiu prea obosită ca să mă mai bucur de toate lucrurile perfecte care mi se întîmplă. Lansarea de la Brașov a fost unul dintre ele. Stăteam și mă uitam la toți oamenii ăia, atît de diferiți, din sală, la oamenii de lîngă mine, la …
citește mai departe » -
efectul la Brașov
Primesc deja reacții post-efect. Cele mai multe sună așa: Că e copleșitoare. Șocantă, pe alocuri. Sau mi se spune că am avut coaie. Da, din astea am avut mereu, mno. Alții au dus lipsă. Știu că e o carte grea. Dură. Mi-a fost nevoie să o scriu. Mi-a trebuit așa de tare încît nici nu …
citește mai departe » -
vînzol
gaudeamus: amețeli & căldură & vînzol. un bucurești amețitor, prea cald, prea vînzolit. mă plimb pe străzi, cineva vrea să-și cumpere țigări, intru într-un nonstop, îmi iau pastă de dinți. niciodată nu am pastă de dinți. tîrgurile de carte mă sperie. mulțimile mă sperie. numele meu pe coperțile cărților mă sperie. căldura în spații închise …
citește mai departe » -
show must go on
Fiindcă viața chiar merge înainte, oricît de impietate îmi pare asta mie sau ție, evenimentele mă împing de la spate și trebuie să le anunț. Așadar, la Tîrgul de Carte, sîmbătă, 21 noiembrie, de la ora 15.00, lansez efectul pervers, la standul Herg-Benet. Nu știu ce să spun despre cartea asta. Am zis deja că e …
citește mai departe » -
nimicul zilelor
Nu mă pot aduna decît ca să lucrez compulsiv. Am ieșit în stradă zile la rîndul, pînă s-a fîsîit, ca de fiecare dată, mișcarea de protest. Am răcit zdravăn cu ocazia asta, de trei zile sunt praf. Număr, ca și voi, morții. Îmi amintesc, din cînd în cînd, vorba mamii-mari, că Mniezo îi ia la …
citește mai departe »