MENU
fluture

de • 6 ianuarie 2014 • (de)lirice, O să mă ştii de undevaComentarii (7)

(hani,)

aici nu se întîmplă nimic.

nici wallpaperul nu mai e la fel de alb. se scutură copacii de zăpezi, ca de o  amintire.
aici nu se întîmplă nimic. cearşafurile rămân neatinse, în pudoarea lor pepit. picioarele mele nedesfăcute, grăbit. buzele şi sfîrcurile nesfîrtecate. somnul şi sînul meu nemîngîiate.

parcă nici iarna nu a venit cu adevărat, cutremurul nu s-a simţit.

nicio dramă nu sfîşie oraşul.

trăiesc într-o buclă. mi-ar fi plăcut să fie blondă.

 

(acest text face parte din volumul „O să mă ştii de undeva”)

7 răspunsuri la postarea (hani,)

  1. remainick spune:

    deh, turnul tau de fildes…e o alegere, pana la urma. iesi la geam, fa cu mana. iarna, cutremurul, sanul nemangaiat nu sunt drame. drama e atunci cand alegi intre doua rele

  2. A spune:

    Te inteleg. Dar exista si reversul medaliei…

  3. Bogdan Fottescu spune:

    Asa si trebe…din cand in cand sa nu se intample nimic…LINISTE…PAUZA…apoi, tumultoasa da buzna peste tine…viata….

  4. 10ly10 spune:

    …..trăiesc într-o buclă. mi-ar fi plăcut să fie blondă.
    intr-o bucla blonda totul era invers :)) pana ca si picioarele erau desfacute :))))))))asta imi aduce aminte de proverbul … taranii cei mai prosti au cartofii cei mai mari sau mai trist ce zicea un popa la slujba lui Bodiu …. fericiti cei saraci cu duhul caci a lor va fii imparatia cerurilor…
    din pacate vesnic in oras e o drama a mea a ta a …unora

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *