îmi place lumina asta de aprilie, cînd soarele se aşază pieziş de peste munte pe terasă, prin fereastră în pat. îmi las tălpile goale să se înfăşoare în căldură, cum stau prăvălită şi dau amânare ceasului deşteptător. în vale, mugurii pleznesc cu zgomot sec, aud cum crapă pielea pe ei şi cum, eliberaţi, se întind ca leneşa de mine sub soarele galben. aud prigorii şi mierle şi cintezoi veseli ca nişte şcolăriţe. foşnet de fuste trase pe coapse albe.
o să se umple străzile de picioare goale şi glezne înduioşător de subţiri. de umeri dezgoliţi şi gîturi indecent de lungi. trebuie că îmi place să privesc femeile frumoase la fel de mult cît le place bărbaţilor. trebuie că noi, femeile, ne privim unele pe altele cu o voluptate a detaliului de care cei mai sensibili dintre bărbaţi sunt străini. mă uit cu curiozitatea genuină a artistului în faţa crochiului la o femeie bine alcătuită. tresar cînd văd picioare nervoase, cu glezne nobile sau braţe armonioase şi suple, sîni tresăltînd în trap, fuioare de păr revărsate gingaş. mă pomenesc zîmbind la ele, mă pomenesc dorindu-mi-le.
îmi place lumina asta de aprilie şi toate promisiunile văratice pe care le conţine.
mulţumesc, primăvară Postarea următoare:
parenting cu Paraziţii
Chris Rea ….