Vineri seara a zis medicul că nu ar fi rău deloc să rămîn la spital. Aveam o durere așa de violentă că vomitam de la ea. La propriu, nu figură de stil. I-am zis: nu pot, mîine tre să fiu la Constanța, moartă-coaptă. Și am fost. Mi-a prescris medicamente puternice, care m-au amețit și mai tare. Mi-am luat pernuță și păturică și mi-am făcut culcuș pe bancheta din spate și am călătorit în semi-letargie pînă la mare. În prima parte a lansării, mi-era atît de rău și amețeam atît de tare încît mi-era teamă că voi pica între oamenii veniți acolo să ne vadă. Nu s-a simțit. Iar în cele peste trei ore cît a durat totul, mi-am revenit ca prin farmec. Din weekendul la mare cu tot cu copil mic s-a ales însă praful, nu am văzut marea decît o dată, printre două blocuri, cam blurat așa, că aveam ceață pe ochi, iar după lansare am plecat direct.
Săptămîna trecută bigudiul mic a fost grozav de tușitor. M-a aruncat în spaimele mari, că nu am dormit trei nopți din cauza tusei care nu înceta. Ne-am întors, după mulți ani, la bronhodilatatoare. Iar eu în vertijul ăla cunoscut. Apoi ea s-a făcut bine, dar duminică dimineața ne-am trezit amîndoi că tușim, că parcă ne doare carnea, încă mai aveam de parcurs drumul de la București, am fost nici foarte bine nici prea rău, așa. Iar de azi-dimineață, febră mare și blegeală, bașca o amețeală ca după un litru de răchie, așa. Eu deja eram în tratament cu antibiotice, așa că am mai luat doar niște siropuri naturale. Pe seară ne-a luat și mai tare și ne-a scuturat, ne-a culcat la pat în transpirații și frisoane, nu am scăpat fără antitermice mai serioase.
Afară se încălzește serios prima dată anul ăsta, păsărelele cîntă, noi zacem, transpirăm și tușim, vorba Anei al cărei bărbat a căzut și el la pat, ce virus e ăsta atît de virulent în luna mai? Iar eu sunt răcită a treia oară iarna asta. Dar nu mă mir, la cum trag de mine, de parcă nu aș fi a mea. Desigur, azi am fost la serviciu și puțin a lipsit să nu mă prăbușesc peste pupitru în timpul jurnalului. Dar altfel, și la televizor și în pozele de la lansare, poți jura că sunt vie, nu altceva.
Și, peste toate, am o singură grijă: să fiu așa bolnavă de ziua mea? În mai?
Ce-am mai debitat:
38 Postarea următoare:
cină pentru doi
Constanța și oamenii ei ți-au făcut bine. Să faci terapie cu noi este o soluție…de 3 ori pe an este recomandat, poate chiar 4. E pentru imunitate sporită ( sănătate Omule drag, sănătate multă îți doresc . 🙂
oh, și de mai multe ori! mulțam de gînduri bune, să vi se întoarcă întreit.
Welcome to the club. Matza mea nu a avut nimic toata iarna. De la 1 mai tot un „dans” febra-tuse-muci o tinem…
🙁
Drapezi foarte bine atunci! Poate nu întâmplător, ai ales tutu 🙂
Chiar nu s-a simţit nimic la lansare, te-ai bucurat şi ai râs, la un moment dat, semn că uitasei un pic!
Virus ca virus, că ăştia sunt mereu, de vină e oboseala întâi.
Să te faci bine curând!
M-am bucurat să te cunosc! 🙂
și eu pe voi, tare!
Stiu cat de rau va e si imi pare rau. Trece. Noi 3 am dus-o asa din Ianuarie si am scapat dupa Pasti. Dupa noi inca 10. Rau, rau, rau, secerati am fost. Virusuri ca astea nu prea sunt, anul asta a fost o exceptie. Iarna usoara nu ajuta, trebuie ger. Parca a dat careva cu praf de viroze, nu de stele:-):-):-). Sa va faceti bine si sa fii linistita ca trece. Asta o zice Mihaela doctoru’.
sărumîna din suflet.
Si noi am fost de 4 ori bolnavi…luna si boala…tuse urata si de toate felurile, durere de gat, de cap, febra mare, frisoane, greata, voma, ameteli…Ma gandeam la oamenii de acum 200 de ani, care nu aveau Azitromicina, Nurofen si medic la doi pasi…
Chiar asa, oare ce se faceau oamenii acu 200-400 de ani? M-am intrebat de multe ori cum supravietuiau copiii bolnavi impreuna cu mamele lor ingrijorate? Ca io mai-mai sa crap oleaca, fiica-mea de 9 ani a facut o urticarie urata , am descoperit-o duminica dimineata, am ajuns la Urgente, mai avem si azi venula pt perfuzie pana pe sambata… si tot asa
Ultima mea răceală pe care o ţin minte a fost acum 2 ani, când, pentru că am trecut printr-un moment neplăcut, era iarnă şi a trebuit să stau 3 zile într-un loc foarte rece numit capelă, nu am putut, nu am vrut sau n-am fost în stare să am grijă de mine. Am fost la un pas să leşin, atât de rău îmi era în ultima zi, dar am învins-o până la urmă.
Înainte de acest episod, nu mai răcisem de vreo 15 ani.Nici măcar o simplă răceală, un nas înfundat, o tuse măgărească, nimic.
De asta spun că mă consider norocoasă, nu ştiu ce sunt pastilele, poate că sunt călită din cantonamentele de iarnă în zăpadă de când făceam sport, sau poate că faptul că nu vreau pastile în casă mă ajută să nu am nevoie de ele. Eu gândesc că dacă le am aproape sigur va trebui să le folosesc, aşa că, cu cât mai departe de ele, cu atât mai departe timpul când va trebui să le iau 😉
Sa fie cu sanatate de amu! si cu multa odihna, ca sigur e pe minus!
oh, yeah, este.
Stiu bine ce inseamna migrene si vertijuri.
Uite un exercitiu simplu (Epely Maneuver) pe care poti sa-l faci:
https://www.youtube.com/watch?v=9SLm76jQg3g
Sigur, iti trebuie curaj de erou ca sa te ametesti singura cind esti deja foarte ametita, dar functioneaza surprinzator de bine.