MENU
osamastii

de • 17 februarie 2014 • bucăți de mineComentarii (18)

în curs de apariţie

afis cenaclu

Cînd eram puştoaică şi gîndeam în versuri şi proful de română mă publica în revista şcolii, credeam că o să fiu poetă. Am mers şi la nişte cenacluri mai de soi unde mi s-a spus că sunt o revelaţie. Apoi, am mai zis, m-am luat cu supravieţuitul şi nu am mai scris decît sporadic şi în jurnal, mie şi pentru mine. Jurnalele tinereţii mele s-au pierdut. Nu mai am niciun rînd scris pe hîrtie. În ultimii 5-6 ani am scris însă mult. Am scris pentru mine şi din mine. Cineva (avizat, pare-se) la care ajunseseră nişte texte de-ale mele îmi reproşa că scriu prea dintr-o bucată, cînd scrisul ar trebui să fie chin. Îmi pare rău. La mine scrisul nu e chin. Scrisul meu curge înăuntru aproape continuu. Mînuţa din capul meu scrie fără încetare. Ziua, noaptea. Aşa că am scris. Cartea asta, despre care e afişul de mai sus, e rezultatul unor ani în care am tot scris, uneori zilnic.

Au fost vremuri în care gîndul că ar putea exista o carte cu numele meu pe ea mi se părea obscen. Şi de necrezut. Cine sunt eu să îmi permit să stau în raft lîngă autori care îmi par dintotdeauna sacrosanţi, m-am întrebat mereu cînd gîndul ăsta îmi dădea tîrcoale. Aşa că îl sublimam. Au fost zile în care m-am întors plîngînd de la cîte vreo lansare de carte, cu sentimentul că sunt o ratată şi cu rana că voi rămîne aşa, căci nu am curajul şi, credeam eu, nici căderea să fac ceva în alt sens. Azi, gîndul ăsta obscen, aroganţa asta, încep să prindă contur. În curs de apariţie înseamnă că va exista în curînd o carte – şi e doar prima dintre ele – cu numele meu pe ea. Încă nu mi-e clar ce înseamnă asta. Încă îmi pare un vis pe care nu îl ştiu explica. O aroganţă cumplită. Încă mă uit în oglindă şi mă întreb, speriată, auzi, eşti sigură, sigură că meriţi asta?

La fel de speriată o să fiu duminică, cînd voi face prima lectură publică din viaţa şi din cartea mea, prima mea carte. Dacă veniţi, o să vedeţi cu ochii voştri cît de varză sunt, de fapt. Vă aştept cu inima mică, purice.  Pe 23 februarie, la Cenaclul TIUK, în Rockstadt, de la ora 16.00. Aici e evenimentul pe facebook. 

O să mă ştiţi de undeva. 😉

osamastii

18 răspunsuri la postarea în curs de apariţie

  1. gabriel spune:

    Sper ca facem și o filmare, sa postam ceva, sa vadă și „fraierii” din alte locuri care nu poa sa ajungă la Brașov, cu toate ca ar vrea……. Mulțumiri în avans. Asa ca sa te oblig cumva…. He he

  2. Laura Muresanu spune:

    Mda, se pare ca teama unei arogante personale este direct proportionala cu cantitatea de bun simt, la fel de personal. La fel si spectrul unei obscenitati implicate de o eventuala afirmare publica. Bine ca se mai afirma public si oameni care se tem de ridicol, for a change! Si care isi vad lungul nasului mai mult decat e cazul si care au ceva de daruit nu numai de smuls de la ceilalti si de umplut ecranul si timpanele…si gata, ca ma enervez deja!
    Ce bine ca te stim de undeva…deja!

  3. curly spune:

    dai si de baut?

  4. Luminita spune:

    Musai cu filmare…sunt fraieră, n-am destule pingele să ajung până-n Brașov (deși mi-e dor, dor) în 23 februarie!

    • Petronela spune:

      da cine a zis că e fraier cine nu ajunge? că eu nu… nu mi-aş permite niciodată aşa ceva!

    • gabriel spune:

      Eu am zis. Intre ghilimele. Pentru că stau în București. Când aș putea sta în Brașov. Și as putea fi prezent la eveniment. În alta ordine de idei, știu ca ești gazda. Dar tot ar trebui să fie o filmare. Ca să vedem și noi, absenți. Ca o data e prima dată! Muuuuuult succes, ior dă Best!

    • gabriel spune:

      Erata : Știu că ești invitata, nu gazda! 🙂

    • Petronela spune:

      bocu da santiman. 😉

  5. stefan spune:

    Bine ca mai afla omul ceva de tine. Daca treci prin Busteni….

  6. doina spune:

    Te asteptam la Bucuresti. Cu sau fara carte lansata, esti preferata mea si-a prietenilor mei din spatiul virtual. Ce bine ca te-am aflat de undeva!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *