– Tata, asta e Petro!
– Doar seamănă, nu e ea! E cineva care seamănă cu ea…
– Ba ea e, nu vezi că arată ca ea!, se încăpățînează puștiul.
– Ți-am zis să nu mai vorbești cu străinii!
Copilul mă privește contrariat. Se uită apoi la taică-su, și mai confuz, apoi iar înapoi la mine.
– Ba e Petro!
Se apropie cu teamă.
– Auzi, pe tine cum te cheamă?
– Petronela… Nu mă mai ții minte, N.?
Blondul mic dă din cap. Mă mai ține minte. Doar l-am șters la cur și i-am dat să mănînce cu lingurița iaurt făcut de mine. I-am făcut baie și i-am uscat buclele cu foehnul al cărui zgomot îl speria și îl făcea să se agațe strîns de mine. L-am alintat și i-am spus rugăciunea și l-am ținut în brațe să adoarmă. L-am plimbat cu mașina. Totul, de nenumărate ori, pe vremea cînd era, practic, copilul meu vitreg, pe vremea cînd eram măritată cu tată-so și stătea la mine, cu noi. Și acum uite, stă la aceeași masă cu mine și ta-su și multă altă lume, că ne-am nimerit la evenimentul ăsta în crîșma din subsolul unde ta-su îl aduce zilnic, și nu știe ce să mai creadă. După ce am divorțat i-a fost dor de mine. A întrebat de mine. Ta-su i-a zis să nu mai întrebe, că am murit. Și el l-a crezut că am murit. Iar acum a dat ochii cu mine pentru a doua oară, sunt aici, la un pas de el.
– Tata, ba e Petro!
– Nu e, e un miraj, N.!, îi zice serios bărbatul cu ochi tulburi. Dacă cineva seamănă, nu înseamnă că chiar e, nu auzi? În seara asta nu ne mai jucăm Lego, am să îți explic chestii! Ți-am zis că Petro a murit! Te rog, nu mai vorbi cu străinii!
Tac. Mă umflă și rîsul și plînsul. La cîțiva centimetri de mine cineva explică unui copil de cîțiva ani că eu nu sunt eu. E fuckin’ surrealist totul. Trebuie că așa se simt stafiile. Nici măcar nu am cum să mă apăr sau să demonstrez că sunt eu. Că nu ar ajuta pe nimeni. Copilul știe că sunt moartă, că așa i-a zis părintele lui în care are încredere. Și așa îi e destul de confuz totul și trăiește un prezent care va deveni amintire de tratat la terapie.
După ce pleacă cel mic și tatăl lui (întîmplător, al doilea meu fost soț – de balamuc – pentru o extrem de scurtă perioadă) prietenul meu de o viață rîde cu lacrimi. Amîndoi am decis că, oricît de trist ar fi totul, e totuși incredibil de hilar, iar singura scăpare e să rîdem de asta. Poate că sunt moartă. Poate că nici măcar nu sunt eu. Și dacă nu sunt eu, eu diseară cînd mă bag în pat cu mine, cu cine mă bag? Să am încredere să plec cu mine, dacă nu știu sigur că sunt eu? Și dacă sunt moartă, de ce scrie pe mîna mea vie?
– Tu îți dai seama unde s-a ajuns în 2015 și cît de razna e totul și cît de rău au înnebunit oamenii? Noi de-acum nu mai avem cum să ne plictisim vreodată! Și de ce ești nesimțită să arăți așa de bine pentru un cadavru?
Întinde paharul, ciocnește, prăbușit într-un hohot de rîs:
– Fă… Dumnezeu să te odihnească și să-ți fie țărîna ușoară!
Ce-am mai debitat:
dialectica suferinței Postarea următoare:
oamenii-hău
cata rautate pe un om care totusi a impartit clipe cu tine.
eu zic că e dezechilibru grav, cauzat și de consumul de alcool. de el depinde să fie mai bine.
inca un copil fericit !!:(
..prea putine locuri pentru atatea adevaruri la o singura masa..
Pai daca toate cadavrele de fomei ar arata ca dna Petronela, nu mas mai babardi cu femei vii. Acuma dech, ce sa zic, in sinea lor alcoolicii isi dau sama ca sufera enorm de dementa alcoolica, dar neaga realitatea, cauta motive, explicatii, pozeaza in victime.
:)) necrofilia salvează România, Raj.
Bogdaproste ca ne-ai povestit si noua!!
Cam trist. Nimic de ras. 🙁
depinde de unde te uiți. eu am ales să rîd de mine, mi se pare cel mai sănătos așa.
Oameni cu suflete bolnave! Eu nu as fi tacut in locul tau,il faceam de cacao pe individ
eu la copil ma gindesc. individul nu exista.
„Imi amintesc ziua nuntii ca si cum at fi fost ieri,daca ar fi mâine,nu m-as mai duce.”
Uitasem:Dumnezeu sã te odihneascã!
Io 1 am avuit mare noroc cand mam insurat, nevastamea si acuma regreta, dar nu conteaza caci mie imi merge din plin, in timp ce ei ii merge din gol. Cand am aniversat 1 nr. de ani de la casatorie, nunta de bronz, aluminiu sau nush care dracu metal caci nu mai tiu minte, am scoso in lume la o cabana in varfu muntelui unde iam oferit prajituri si dropsuri si am denumit acea cabana, „” Cabana cea Dulce””, din pricina ca erau manjiti peretii cu marmelada, caci o familie a venit cu 1 copil caruia ii placea marmelada. 1 creator anonim de moda din anii aia a aflat despre aceasta cabana si sia denumit firma „” Dulce e Cabana”” La anu trebue sa aniversam nunta de aur si ioi cere nevestemii niste bani ca sai cumpar 1 buchet de flori, si cum asta se intampla in noembre, tre sai cumpar, dar daca era aniversarea vara, ii culegeam flori de camp de pe 1 deal din apropiere si asfel faceam economie, sarumana ca-s in vrie !
Vai, Raj! :)))
Io am 1 vecin care sa insurat din dragoste co educatoare. El a asolvit Academia de Joase Studii Economice, caci a absolvito cu media 5, in timp ce ea a fost silitoare si comandanta de detasament la pioneri in generala. Cand sau luat ea a zis ca nui plac betivii si asfel el era nevoit sa bea pe ascuns cu mine in beci si cand ajungea acasa matol spunea ca nui bat, ci doar distrus atat fizic cat si intelectual din cauza serviciului iar ea ii reprosa mereu ca iar a fost in beci la betivanu ala, adica la mine. Io beau si acuma, dar nu pe ascuns, ci la vedere, caci ma urc pe casa, ca sticla o ascunz in horn, caci acolosa no gaseste grasa de nevastamea. Sarumana si bidineau !. Presupun ca aveti o bidinea…
Mi-o mai descretit Raj fruntea..ca tare ma intristase situatia..Inca un copil cu o copilarie fericita!….:(
Parca inadins ti se traiesc tie toate…uneori, filmul are accente tragico comice. Cata ura si frustrare poate aduna un barbat care ti – a fost iubit sot candva ???….are orgoliu baiatu’ , are viciu, si mai ales are puiul de om de facut om mare! Dar, cum????
Iti doresc sa-l ierti din toata inima pe acest barbat ….iubirea in alta forma si iertatea il vor ajuta sa se dezmeticeasca din aburii alcoolului…..blondutul trebuie sa afle adevarul, Petronela mamica lui conjuncturala de care i- a fost dor si de care se atasase este very ALIVE!!
Fostul sot daca citeste ce am scris , sa faca cumva sa inceteze mascarada asta, filmul asta prost….Chiar daca suna a cliseu, copilul nu are nici o vina!:)
e o poveste lungă și toxică, în care eu sunt de vină, desigur. sunt un jeg de om iar el o victimă a răutății și viciilor mele. practic, i-am distrus viața. și unii îl cred.
Il cred cei asemeni lui, dna Petronela.
Io am 1 vecin care sa luat co colega dea lui de gradinita, dna Petronela. Sau luat la st. civila, la beserica, cu pochi, cu nasa grasa si nas betiv si sau lepadat de satana, caci asa se procedeaza la cun. religioasa. Sau iubit inca dela gradinita cand stateau in tandem pe olita si isi apropiau olitele se se pupau de zor. Odata li sau rasturnat olitele si sau manjit cu caca si parca mai bine le stateau. Dragoste cu cacat. Cand sau luat cu pirostii, mireasa sa dus in casa lu ginerica cu veceu in fundu curtii, dar acum sau mutat la bloc si se iubesc si fac caca in conditii cilivizate. La randu lor au 1 copil care acuma e la gradinita si probabil ca are si el o prietena de grupa cu care so lua cu nasi si pirostii si sor iubi si sor caca in conditii decente pana la asanci batraneti. LMA mariilor, marianelor, marghioalelor ! Sa numi spuneti ca printe cunostintele dv. naveti o amica Marghioala sau 1 amic Marghiol…
am pus pe feisbuc, Raj, că era păcat de așa urare!
Copilul ăla nu merita așa ceva. Greșeala a fost a tatălui. Din păcate „adulții” se gândesc la copii ca la niște anexe (e copilul MEU, obiectul meu, eu l-am făcut), nu ca la viitori adulți care se formează pas cu pas, moment cu moment. O copilărie fericită (măcar la nivel de percepție al copilului) este cel mai bun lucru care se poate întâmpla unui adult. Oricum, viața are timp să-ți dea peste bot mai târziu. Intri în pâine, n-ai scăpare, dar măcar te hrănești cu ce ai strâns în copilăria ta, așa adult fiind. Asta dacă ai avut o copilărie fericită. Dacă ai avut traume în copilărie, cu ce te hrănești când ți-e greu? Ce poți spera mai târziu? Zici că am trăit și mai rău, asta e floare la ureche? Cui pe cui se scoate?
Bietul copil. Ce adulti incompleti. Macar exista in peisaj o mama, bunici, ceva, sa se mai echilibreze treaba?
Ați făcut de 7 ani?
(Off topic) Domnu’ Raj, imi place că aveti multi vecini. Nu suferiți de singurătate.
de șase săptămîni. decît. 😉