MENU
O-sa-ma-stii-de-undeva

de • 27 mai 2014 • O să mă ştii de undevaComentarii (2)

fericiri

Lui Holden Caulfield din De veghe în lanul de secară al iubitului meu Salinger îi plăceau cărțile la al căror sfîrșit, puteai, dacă aveai chef, să pui mîna pe telefon să îl suni pe autor. Cînd am citit asta prima oară nu m-am gîndit că eu voi fi vreodată autorul pe care cititorii vor avea chef să îl sune sau să îi scrie după ce au ajuns la final. Unele dintre mesaje sunt pur și simplu năucitoare. Pe acesta pe care îl împărtășesc cu voi l-am primit într-un moment complicat. Stăteam cu fața scăldată în apusul unei Vămi goale, deșertificate. Și mă durea, difuz. În spate, marea tăcea. Și au început să curgă mesajele de la femeia asta pe care o admir și îndrăgesc foarte, deși nu am cunoscut-o încă în real, căci e departe. Mi-a scris așa:

Draga mea draga, iubita mea, (sa ma ierti ca indraznesc sa ma adresez asa dar e exact ceea ce simt )

Am citit pe nerasuflate cartea ta chiar atunci, in ziua in care am primit-o. Cel mai aproape de sufletul meu este ultimul capitol, atat de aproape incat uneori am intreb cum a transpus o fiinta atat de coerent bucati din sufletul meu intr-o carte!? Esti fantastica si speciala in toate cele trei capitole, in toate starile tale, esti… Eu nu stiu sa scriu, o fac doar ca terapie… Eu stiu doar sa pun in culori emotiile mele. Nu conteaza… E bine si in culori!

Am citit si am ramas asa cu o stare de bucurie, o emotie interioara calma dar si expansiva in acelasi timp. Am simtit nevoia sa nu mai vorbesc, am simtit nevoia doar sa tac si sa simt, sa te simt. In timp ce citeam una din povesti m-am vizualizat impreuna cu tine, amandoua razand fericite zburand pe o partie interminabila de snowboard, in zapada alba si ma uimeam ce de chipuri uimitoare mai au si emotiile, noastre interioare!

Draga mea, nu imi scrie nimic ca nu am sa mai pot sa iti spun ce simt, te rog, lasa-ma inca putin pentru ca daca nu exprim emotia pe care o simt atunci am sa explodez… sau poate am sa fac implozie, nu stiu… ca simt atat tristete si bucurie, atat speranta si disperare, atat singuratate si baie de multime incat… nu stiu, mi-ai facut un dar imens, ai un curaj teribil sa faci nudism emotional in fata noastra a celor de rand, dar stii ce e fantastic, ca ma faci, citindu-te, ma faci sa rad si sa plang, sa ma simt iarna si vara, sa ma simt in vacanta si la job, non-stop, in acelasi timp, ma faci sa ma simt femeie si barbat, ma faci sa ma simt vie si moarta. Dar cred ca tot mai bine as picta ceva ca sa imi vezi acum trairea si sufletul… nu stiu decat ca simt ca te iubesc si te strang in brate cu toata fiinta mea, ca dupa ce am citit tot ce am citit ma faci sa ma simt mai puternica desi sunt ingrozitor de pisacioasa si fragila, si totusi in fata ta am curajul sa imi decojesc fiinta de tot, sa raman asa ca o fetita si sa nu-mi fie teama. Iti multumesc pentru toate emotiile pe  care ma faci sa le simt. Am simtit nevoia doar sa tac si sa simt si am simtit ca mi-ai fost cea mai linistitoare si mai emotionanta vacanta. Iti multumesc desi stiu ca toate cuvintele astea scrise nu redau adevarata mea emotie, te imbratisez cu toata dragostea mea si iti multumesc pentru toata speranta, incredibila speranta si pulsul minunat al vietii pe care m-ai facut sa il simt razbatand din fiinta ta.
Fug acum, sunt prea emotionata!

Iar eu am simțit fiecare cuvînt și în creier și inimă, deodată. Și am stat acolo, în nisip, și mi-am spus că dacă eu am reușit să fac un om foarte încercat de viață, mult mai încercat decît mine, să simtă așa frumos cu vorbele și nudismul meu emoțional, înseamnă că nu am venit pe lume degeaba. Și am fost fericită. Fericită sunt și acum, cînd am cunoscut aici, la Constanța, oameni incredibil de frumoși și sufletiști care m-au primit în casa și inima lor de parcă locul meu ar fi fost acolo.

Mai rămîn puțin la mal de mare, diseară la 18.30, împreună cu Teleșpan ne întîlnim cu constănțenii la Cărturești-ul din City Park Mall. Apoi mîine, Bookfest, abia aștept să vă (re)întîlnesc!

2 răspunsuri la postarea fericiri

  1. Cornelia spune:

    Sa fii fericita de inca vreo mie de ori , pentru noi , ceilalti, care dupa ce te citim nu indraznim ori nu stim sa-ti vorbim despre sentimentele noastre.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *