Mama mea este o persoană blîndă dar greu de înmuiat. Îmi aduc aminte că, într-o seară, am fost răutăcioasă şi mama m-a certat şi m-a pedepsit. Nu a trecut mult timp şi a venit la mine şi mi-a zis că nu poate fi supărată pe mine şi de atunci ne-am petrecut majoitatea timpului împreună.
Pentru mine, mama mea este cea mai frumoasă, deşteaptă şi înţeleaptă. Mama mea mă ceartă cînd sunt rea, dar nu cu intenţie iar eu ştiu asta.
Mămica mea este frumoasă, destul de slabă, bine legată, apare la televizor dar acest lucru nu a făcut-o superficială deloc!
Mama mea nu a minţit niciodată. Ea mă răsfaţă, îmi face toate poftele dar mă mai şi ceartă când sunt rea sau cînd fac prostii. Nici măcar cînd era nervoasă nu m-a certat fără motiv.
Singurul lucru pe care mai vreau să îl zic este: sunt norocoasă că am mămica perfectă!
Aşa a scris bigudiul mic, aplecat peste caietul ei în urmă cu 4 ani, de 8 Martie.
Ce-am mai debitat:
EKG-ul unei zile Postarea următoare:
amor şi şaorma
Cred ca un bigudiu mic e suficient ca sa te faca sa privesti viata cu alti ochi…si sa te faca sa lupti atunci cand ai impresia ca esti jos si nu poti sa te ridici. Frumos! Visez si eu la asa ceva!
pe mine m-au salvat cu totul, de la tot! păi nu mai visa, pune mîna şi fă!
asta cu pune mana si fa e tare
iertat sa fiu lol poate e ziua mea shuie
no bine, pa
si uite-asa stii cu siguranta ca ai trait cum trebuie.
restul, fleacuri!
Sper ca peste niste ani si bigudiul nostru cel mic sa zica la fel. Ar insemna ca am reusit sa fim parinti buni.
o să spună, o să vezi!
Ce frumos a scris, mai bine spus te-a descris.E fenomenal ce stare iti poate da citirea unor astfel de ganduri ale propriului copil.