Aş vrea să vă scriu ceva dar sunt ude tastele. De lacrimi. Beau un pahar de vin roşu şi plâng cu laptopul în faţă. Cu muci plâng. Citesc vorbele frumoase pe care mi le scrieţi voi şi plâng ca o proastă. Azi am primit o mulţime de cuvinte minunate în dar, de îmbrăţişări cu sufletul şi mulţumesc-uri. Nişte oameni reali, cu suflete frumoase, mi-au zis mie din senin, aşa, mulţumesc. Cum să nu plîngi, pe bune acum? Toate vibraţiile astea bune m-au umplut aşa de tare că tre să refulez pe undeva. Mai bine să plîng decât să implodez. Am mai avut nodul ăsta în gât de câteva ori. Cu bigudiurile, mai ales. Mama din mine a plâns de fericire. Femeia, într-o singură vreme. Acum plâng amândouă de sare cămeşa pe ele. Cămeşa asta cu dungi pe care o împart azi. Ştiu că sunt patetică dar dacă tot sunt, mai bine să îmi asum şi să nu mă dau Xenă. Uite, fix în secunda asta, 40 de oameni vii, cu suflete şi creiere adevărate citesc prostiile pe care le scriu eu. Sunt din România, Anglia, Spania, Moldova, Germania şi Cehia. Băi, cineva din Cehia nu are altă treabă la ora asta decît să mă citească pe mine, îţi dai seama? Ar putea să o ardă prin Praga, să spele vase, să citească o carte bună, să se epileze, să fumeze o ţigară, să facă amor sau orice altceva. În loc de asta, citeşte nişte vorbe ale mele. Iar eu stau şi mă uit la tabloul ăsta de google analytics şi plâng ca o tâmpită fiindcă nu îmi vine să cred că nişte mii de oameni au ales azi, ieri, săptămâna trecută să nu facă altceva cu timpul lor decât să mă citească pe mine. Azi am stat aşa şi m-am întrebat foarte serios dacă eu merit una ca asta. Încă nu am decis. Iau tot ce vine aşa, direct. Sunt copleşită. De parcă s-ar fi deschis o uşă şi ar fi năvălit toată apa peste mine, deodată. Repet, sunt foarte conştientă că sunt patetică şi nu îmi prea pasă. Iertaţi-mă. De fapt, voiam doar să zic că vă mulţumesc. Şi că aţi făcut o muiere fericită până la lacrimi. A primit mai mult decât poate duce şi acum se revarsă. Pe tastele laptopului. Dacă se strică vă pun să-l plătiţi.
Ce-am mai debitat:
Cimitirul Postarea următoare:
în care mă laud cum am ajuns eu într-o revistă literară foarte mişto
Mi-esti tare draga muiere! Cu tot cu mucii in tastatura!
Sunt si eu un punct pe harta aia… Licuriciul de la Constanta!
Te imbratisez!
Si iti multumesc ca exiști!
Și încă un licurici vă mulțumește. Și voi mai reveni pe la gemulețul ăsta, că-i bine, curat și cald…:)
Stii vorba rachetului din Mondenii „Avem ce face, sigur ca avem ce face”…dar inainte de a face lucrurile obisnuite, uite ca iti citim blogul, si pesemne ne bucuram. Tu de ce nu faci nici unul din lucrurile alea „normale”? (ex. fumat tigari, spalat vase, facut amor). Dimpotriva, bei un pahar de vin rosu si ne urmaresti pe noi, cei ce te urmarim pe tine. CCTV cu circuit inchis.
Eu iti multumesc pentru pastilele zilnice (am furat expresia de la Everac, nu stiu daca sunt potrivite), pline de substanta, citite mai ales in pauza de masa. Ma mir ca nu vad mai multe postari, de obicei doar 2-3 in medie/ pastila si in mare parte cam de la aceleasi persoane. Nu-i nimic, suntem fani mai apropiati :D.
Mos Niculae fericit si sa nu bei toata sticla de vin rosu .
vezi ca daca o mai compari cu Everac e posibil sa te baneze 🙂
:)))
Intr-adevar, comparatia era nefericita. Insa nu stiu unde as putea, in cele din urma, incadra acest gen literar. Daca ai vreo definitie, te rog sa-mi comunici.
Candva, demult, cochetam si eu cu scrisul. Scriam schite suprarealiste pe care le intitulam cu emfaza „schije”. Asta deoarece consideram acele intamplari comprimate ca o grenada ce sta gata sa explodeze la contactul cu cititorul. Iar momentul cel mai important, o schija, va sari la momentul oportun dintre pagini direct in sufletul cititorului. Cu cat isi va aduce aminte de ea peste ani, cu atat mai bine a fost scrisa schija :)…
Cum sa le numi deci?
Nu pot sa ma opresc din citit! Un stil extraordinar.
Alexandra (Spania)
In seara asta ti-am descoperit blogul (multumesc Anca Florea!) si dupa trei ore de citit nonstop nu stiu daca sa te-njur sau sa te pup…s-a dus dracului feng-shui-ul meu ,ca si noaptea (ceea ce la 49 de ani e sinucidere curata:)). Ai taiat in carnea mea, in nervii, in amintirile si iubirile mele…asa incat la doua din noapte ma chinui sa lipesc marginile taieturilor (am o banuiala c-or sa iasa strambe..). Esti minunata ….
strambe sunt perfecte. 🙂 cat despre minunata, it takes one to know one. nu poti vedea frumosul in altul decat daca il ai si tu. 🙂 multumesc si iertare pt noaptea alba, injura-ma, imi plac injuraturile cu drag.
Sa fii sigura ca meriti toate astea, pentru ca ai un suflet frumos, o caldura, care ne incalzeste sufletele ori de cate ori poposim aici, iti multumesc pentru ca scrii asa de sincer.
eu multumesc ca am loc sa fac asta, iar locul asta mi-l faceti voi, fiecare in parte.
nu am băut toată sticla, beau un singur pahar în fiecare seara, cu voi, scriind. asta aşa, ca să ştiţi. scrisul e viciul meu cel mai mare. am mai avut unul, dar despre toate la timpul lor. vă îmbrăţişez cu sufletul. mulţumesc.
MULTUMIM!
Simt ca asta e doar inceputul 🙂
of a beautiful friendship.
acum am si eu muci in tastatura, multumesc.
Nu trebuie sa plangi si nu esti deloc patetica, meriti toate laudele aduse!
Mi-esti tare draga si iti multumesc. Vorbele tale au ajuns exact acolo unde trebuiau sa ajunga, cu fiecare poastare de-a ta. Mi-ai atins sufletul si m-ai facut sa plang, sa rad, sa te admir.
Multi ar zice ca necazurile te imbatranesc, pe tine te-au facut sa fii atat de frumoasa si sa ai un suflet atat de cald!
Te pup cu drag!
ce senzatie extraordinara, sa fii draga unor oameni straini dar faini. nici nu stiu cum sa raspund la asta, dar sa stii ca si vorbele tale au ajuns tot acolo, unde ai vrut sa ajunga.
multumesc din inima.
Nai omule acu,… te-ai prins ce e cu specia umana si noi astia care suntem si care ne gândim la tine chiar daca nu scriem. Pai meriti multumiri si chiar din tot sufletul….
Na sac!!!!!!! 🙂
Si vezi sa petreci un super Craciun !!!!!
Well… meriți. Scrii mișto tare, eu chiar te urmaresc.. Mulțumesc ca mi-ai acceptat cererea de prietenie pe facebook. E util, că primesc notificări cand mai scrii ceva nou 🙂 Apropo, cred ca ți-am citit toate articolele de pe acestblogdenervi. Ți-am citit poveștile de viață și ma impresionează de fiecare dată când văd ce bine te ții, și ce personalitate, și ce caracter ai… Nu scriu chestiile astea ca să te gâdile, doar ca eu chiar apreciez ce faci, și felicitări, și sper să te întâlnesc o dată și odată. 🙂 Deci, îți mulțumesc pentru că scrii și pentru că mă inspiri. Plecăciuni. Thank You, Lady!
plecăciunile sunt la mine, îţi mulţumesc tare mult! să ştii că am pe listă o mulţime de oameni faini cu care o să beau cel puţin un ceai. numai să mă tragi de mîneca!
ma bucur ca prin intermediul Vienelei Sas te-am cunoscut/ citit, multumesc mult ca mi-ai acceptat commentul si curiozitatea de a te citi
Intre lacrimi si Google Analytics, ce naste din Xena, tot kiloviews papa… 🙂
Multumesc!
Sunt foarte suparata ca nu mai stiu cine mi te-a facut cadou azi dimineata :)!!! Al doilea cadou minunat pe anul asta…Daca aflu, iti spun.Pana atunci ma delectez cutreierand pe blogul tau, si cu siguranta am sa revin in fiecare zi!!
🙂 mulţumesc!
Harul scriiturilor tale provoaca sentimente atat de puternice in randul celor ce te citesc, incat, ca sa ma exprim trendy, devii virala!
Sunt convinsa ca tot ce scriu s-a mai scris, si, totusi…
Suntem atat de diferiti, noi, oameni, fiecare in parte, si, totusi, atat de asemanatori. Sunt oameni ce simt cu sufletul, oameni ce simt doar daca ochii lor vad…sunt oameni! Tot ce traim e frumos, special, unic. Dar cat de adanc inauntrul nostru rezoneaza amintirea a ceea ce am trait sau traim, atunci cand un alt seaman, cu harul cuvantului, traieste si impartaseste trairea.
Am zambit, intai, am plans apoi, si, ca de fiecare data cand te citesc, te-am simtit „parte din familia mea”. Si, gresesc, nu te citesc, te sorb, te respir, te traiesc! Ador felul in care scrii, felul in care stii sa fii imperfecta intr-o lume obsedata de perfectiune! Si, mai ales, felul in care nu pierzi nicio bucatica din tine; cum te aduni pe faras, bucatica cu bucatica, mereu intreaga, mereu tu. Esti imperfecta si esti constienta de asta, esti naturala, esti frumoasa si radioasa dinauntru spre afara! Si esti inteleapta!
Iti doresc sa gasesti mereu puterea de a lupta, cand va fi nevoie, pentru tine si cele 2 (doua) minuni carora le-ai dat nastere; sa ai liniste interioara, sa intalnesti oameni frumosi in cale si sa ai mereu rabdare cu fiecare dorinta a ta!
wow, ce frumos mi-ai spus. stii, cand primesc mesaje din astea nici nu imi vine sa cred ca sunt pentru mine. apoi ma gandesc ca daca oamenii imi tot spun lucruri frumoase, poate s-o lua si la mine, s-o lipi, o sa ajung sa ma vad si eu mai aproape de cum ma vedeti voi.
iti multumesc din inima.
cred ca asta e cel mai important lucru pentru mine, ca sunt cativa oameni, multi, putini, nu conteaza, care ma sorb, respira si traiesc.
multumesc. si toate gandurile frumoase sa se intoarca si la tine, inzecit.
multumesc.
Esti extraordinara,draga Petronela.n am mai intalnit un blog asa de…tare,real,amuzant ,complex pana acum.in seara asta am dat de el si uite ca inca nu ma pot desparti de el,desi e 12 noapte si am un bebelus de hranit!
multumesc din suflet.
Citesc şi-mi găsesc calmul, iar liniştea interioară înseamnă fericire. Mulţumesc!
De vreo saptamana incoace, de cand am descoperit blogul tau datorita unui prieten, poti adauga si Italia pe lista 🙂 .
era Italia… dar cu bucurie o mai pun o dată!
Si eu ma refugiez in citit; simt ca ma spala de tot jegul din jur;doar ca nu am talentul tau.
Ce bucurie ca te-am descoperit si ca te pot citi zilnic.
Poate candva te vei gandi la o carte in exclusivitate cu topicuri din acesblogdenervi.
Daca Tudor Chirila da, tu de ce nu?
Te imbratisez cu mult drag, acum si de fiecare data cand te citesc!
mulţumesc din suflet. nu o să fac precum Tudor Chirilă din simplul motiv că aici este o salată de texte de sorginte diversă şi care nu pot fi puse de-a valma între două coperţi. însă parte din ce am simţit să pun aici se va regăsi în viitorul volum de proze scurte, aşa cum parte din textele lirice din prima carte au fost mai întîi aşezate aici. însă întotdeauna cărţile vor conţine şi lucruri noi, nepublicate niciunde înainte. 🙂
Te citim si in USA. Pt esti minunata!
mulţumesc, ştiu, mi se aprind beculeţele de USA! sper să vă şi întîlnesc vreodată, la voi acolo!
Stii, eu zic mereu ca fiecare om e ca o carte, una cu mai multe sau mai putine capitole, mai interesante sau mai plictisitoare. Intalnim carti carora le citim si epilogul, din pacate. Dar tu, fata draga, esti o intreaga biblioteca. Nu ma mai satur sa te citesc. Si ce-mi place la tine e ca raspunzi comentariilor. E ca si cum ne vorbeste o prietena, o persoana draga. Si sinceritatea ta e ca un tratament, in lumea asta „botuxata”. Sa ne traiesti sanatoasa si sa ne hranesti sufletele cu textele tale minunate. Te imbratisez cu drag!
mi se pare uman să răspund… eu îmi respect cititorii, I really do. mulţumesc, îţi întorc îmbrăţişarea!
nu cred ca am mai intalnit pe nimeni care sa-si intorca sufletul pe dos si sa-l aseze asa, in vazul lumii, fara fard, fara masca, in fata tuturor. eu nu am avut niciodata curajul asta. sau, bun, poate ca am facut asta punctual, cu un om, cu doi, dar, sigur, niciodata in on line. de-asta te citesc – ca esti tare viteaza, fetito 🙂
Te admir, te respect si nu este zi (mai sunt si exceptii, atunci cand nu am acces la internet) sa nu te citesc cu mare palcere! Rad, plang, sufar, ma bucur, sentimente pe care le traiesc de fiecare data cand iti INFULEC trairile expuse in postari si ma enervez de fiecare data la comentariile oamenilor rautaciosi. Iti respect felul de a fi, sinceritatea, inteligenta, sufletul frumos! Iti doresc din suflet sa fii fericita sau mai bine zis sa nu uiti o clipa sa fii fericita!!!
Cu tot respectul ma inclin in fata ta, femeie frumoasa la trup, minte si suflet!
P.S. Faceti parte din viata, familia si casa mea si va astept cu drag in Belgia!!!
mulţumesc din inimă! nu te enerva la comentariile oamenilor răutăcioşi, eu nu o fac. răutatea mănîncă din ei, nu din noi, trebuie să ne fie milă de ei.
Petronela…meriti toate cuvintele….
îmi place cum vorbești
(oare e de bine?)
cuvintele tale alunecă ușor
ca niște copii pe un topogan
aproape să se izbească unele de altele
chicotind
șuierând
dar puțini știu că de fapt tu nici nu exiști acolo
ci doar un avatar 3D
7D
tu ești cu hani
acolo unde totul este imposibil de posibil permis
unde nimeni nu seamănă cu nimeni
și unde poți număra poemele până la cât vrei tu
fără să te întrebe cineva ce simți
dacă mai simți
sau dacă mai poți alerga să pari vie
îmi place cum privești
neprivind de fapt nimic
ca o cameră video hd
stochezi imaginile pe un hard exterior
poate cândva te vei uita la frame-uri
slow motion
acum însă ești risipită
toată
e greu să te miști din bucăți
să zâmbești
să le spui oamenilor ce vor să audă
îmi place cum te îmbraci
pentru că nu prea îți pasă de haine
oricum
în lumea ta
nu ai de ce să stai îmbrăcată (cu hani)
chiar dacă acolo apocalipsa e mai dramatică
decât aici unde cineva
sau altcineva
îți cere autografe
adresa
numărul
mâna
piciorul
inima
ai dat deja totul
acum ești într-un alt film
dublură
îmi place să scriu despre tine
dar probabil ar trebui să nu mai îmi placă nimic
pentru că lumea ar putea crede că m-am îndrăgostit
și eu de-abia m-am lăsat
🙂
Iar eu licuriciul din Paris, care te-a citit un week-end intreg si a zambit 🙂
oh, te înţeleg, Parisul ăla e complet lipsit de atracţii. :)))
serios vorbind, mulţumesc din suflet!
Imi pare rau ca nu-s din Brasov. Ca poate te vedeam pe strada. Citesc si recitesc si rad sau imi dau lacrimile sau mi se face pielea de gaina. Si iar citesc. Si scriu comentarii la postari vechi. Si povestesc despre tine celor din jurul meu. Si o sa ma uit dupa tine cand vin la Brasov. Sau in Vama. Sau la Balcic.
mai bine îmi scrii și ne întîlnim la o cafea 🙂
e valabil pentru toti, sau numai pentru femei care merg in vama si in balcic ? 🙂
pentru bărbați nu prea e valabil. și nici pentru femeile lesbiene. 🙂
ce bine ca s-a inventat kiltul :))
Pai s-ar putea sa imi iau inima-n dinti…
Si am facut-o. Si acuma stau cu ochii in tavan. ;-);-);-)
Mi-esti tare dragă. Te citesc și mă bucur să-ți descopăr sufletul frumos. Scrii cu atâta sinceritate de parcă din suflet picură cuvintele, așa, direct, ca lacrimile din ochii tăi. Om bun ce ești!
mulțumesc!