MENU
posterior

de • 20 decembrie 2013 • (de)lirice, O să mă ştii de undevaComentarii (13)

(hani,)

pot fi beată de tine şi demenţial de trează totuşi. îţi pot simţi fiecare mişcare înăuntrul meu şi pot prevedea, în acelaşi timp, sfîrşitul în fiecare detaliu intim. există viaţă după mine. e o afirmaţie. una zdravănă şi irefutabilă, ca posteriorul Aliciei Keys.

sunt sfîrşituri cinematografice, hani. finaluri dramatice. niciodată ei, totdeauna ea. ştiai că dacă pui inserturi de două frameuri, ochiul nu percepe, dar creierul da? ea, hani, e insertul de doar două frameuri.
fiecare început e doar continuarea firească a unui alt final, nu-i aşa?
lasă asta acum şi strînge-mă doar. mai aproape. aşa. strîngerile de azi sunt respingerile de mîine sau poate doar refuzurile de ieri. sunt proastă, azi, hani, lasă asta acum şi continuă. se face dimineaţă şi nu vreau să mă trezesc de tine de tot.

 

(acest text face parte din volumul „O să mă ştii de undeva”)

13 răspunsuri la postarea (hani,)

  1. Bogdan Fottescu spune:

    Sa reusesti sa asterni in cuvinte astfel de stari si de senzatii extrem de fine si de intime, din adancul egoului tau…si sa ne facem sa le si atingem aproape…fenomenal! Multumesc…

  2. Nick spune:

    of, si asta ii scrii tu unui copil mare, care se joaca cu masinute radiocomandate…

    • Petronela spune:

      de unde şi pînă unde ai ajuns la concluzia asta? :))) dacă am spus că ştiu un domn care face aşa, musai era al meu? :)))

    • Nick spune:

      pai ai zis ca asa sunt toti barbatii. ca ceva e in neregula cu creierul lor, care nu se maturizeaza la fel ca al femeilor. iar pe domnul cu pricina il dadusei ca exemplu care sa intareasca regula…

    • Petronela spune:

      eu făceam nişte glume, nişte ironii, iar tu te-ai luat în serios…

    • Nick spune:

      Uf, mi-ai luat o piatra de pe inima 🙂

  3. Ioan spune:

    Cred ca Petronela se juca cu cuvintele… e jucausa ca orice femeie libera s independenta „Like” 🙂 Si e si bruneta…

  4. Ioan spune:

    Imi place poza… e sugestiva…

  5. diana spune:

    Nu am vorbe sofisticate la mine, dar ador ceea ce scrii. De cate ori citesc, ma trezesc cu gandul in alta lume sau cu un zambet de tampa pe fata. Traiesc fiecare poveste, ma regasesc in unele din ele. Este un deliciu. Nu citesc periodic, recunosc, dar cand imi fac timp, iau la rand toate postarile necitite si nu ma pot opri, dupa ce le termin, mai caut sa nu imi fi scapat vreuna. Iti urez succes in toate activitatile intreprinse!

  6. yk yka spune:

    Ce sa zic… ma rascolesc scrierile tale de parca eu traiesc un timp real ceea ce tu descrii in cuvinte. Asta si trebuie, nu-i asa? :*

  7. Ionut spune:

    Draga Petronela, îmi permit deja acest atat de intim cuvânt „draga” deoarece crede-ma pe cuvânt te-am descoperit acum 3 ore si jumătate cred si nu ma mai satur de savurat cele scrise de tine pe acest „blog de emotii” cum foarte bine mentiona un alt cititor de-al tau. Scrii nemaipomenit de frumos, ireal chiar. Tine-o tot asa, iti doresc tot binele din lume.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *