Mi-e teribil de greu să mă despart de tine.
Ai fost cel mai bun dintre toţi. Şi nu au fost puţini. Cîteva zeci. Dar tu… Tu ai fost peste. Cel mai tare. Cel mai generos. Cel mai plin de surprize. Cel mai smintit. Cel mai fecund. Cel mai viril. Cel mai bun la toate. Da, chiar la toate. Mi-ai împlinit toate dorinţele. Ai venit şi m-ai dat pe spate. Am zis: wow, se poate una ca asta? Mie? Şi să ştii că, deşi au mai fost mulţi alţii înaintea ta, tu ai fost primul aşa. Ştiu că toate femeile spun asta, dar eu ţi-o zic dead serious.
M-am îndrăgostit ca o servitoare de tine încă de la început. Mi-am zis că tu vei fi al meu şi ai fost. Mi-ai umplut dimineţile cu emoţii şi nopţile cu tandreţuri. Ţi-am rîs şi te-am provocat, ia, poţi să-mi dai mai mult? Şi mi-ai dat. Nu-i vorbă, ai şi cerut. Ţi-ai luat tainul; ţi l-am dat zîmbind.
Am ştiut că mă vei face să şi doară. M-a durut, dar infinit mai puţin decît am rîs şi plîns de fericire cu tine. M-ai obosit, m-ai stors, cu pretenţiile tale. M-ai ameţit. Mi-ai dat tot, dintr-o dată, tot ce nu am avut niciodată. Fireşte c-am ameţit.
Am ştiut şi că vei pleca. Că îţi voi spune bun-rămas cu inima şi grea şi uşoară. Că îmi va fi teamă că, devreme ce ai fost tu atît de minunat, următorul nu o să poată ajunge pînă la tine. Dar fie, şi dacă rămîi singurul de pînă acum, tot voi fi recunoscătoare toată viaţa că te-am avut. Sunt foarte norocoasă.
Mai avem puţin timp împreună. Timpul ăla pe care nu l-am iubit niciodată. Ultima noastră lună se scurge. Am încredere în tine că, deşi ai pecit-o puţin cu boala asta, o să mă faci să suport luna decembrie. Şi toate luminiţele şi toată atmosfera de sărbătoare care mi-au repugnat şi m-au durut întotdeauna. Dacă cineva poate, tu eşti ăla. Dă-mi mîna şi hai să o terminăm frumos, pînă la capăt.
Da, o să fiu tristă cînd vei pleca. Dar o să îl aştept pe următorul cu sufletul larg deschis. Nu te întrista, nu fi gelos… oricum ar fi cei ce vor veni, tu vei rămîne toată viaţa primul şi cel mai bun an din toată viaţa mea.
Iar asta, te asigur, nu e deloc puţin lucru. Fiindcă vezi tu, sunt destul de purie.
Ce-am mai debitat:
toxiinfecţia de Moş Nic Postarea următoare:
acasă
Frumos 🙂
cateva erori de gramatica/ scriere (poate neatentie la editare) 🙂
te rog să mi le semnalezi.
poate in viziunea ei e gresit ce e scris , poate o vrut sa ne faca sa recetim, poate e treaba aia care se traduce cam asa: ce sa stie metrosexuala ce-i aia arhaism!?
(2014 ora zero dintâi)
….3
2
1
0
cineva fericit
(sau poate nu)
iubit
(sau poate nu)
numără sonor
implacabil şi ireversibil
secundele unui sfârşit de-nceput
artificii
şampanie
euforie goală
de la etajul 1000 al minţii tale
totul pare mic
mai jos
mult mai jos
respirările curg la fel
(poate puţin ruginite
de ţevile vechi)
– un slow motion ireal
prin care
nu mai ai nici un rol
oamenii râd
oamenii plâng
unii pentru alţii
alţii pentru unii
nu mai ştii daca Piaf
a existat
je ne regrette rien
(nici nu-ţi mai aminteşti dacă ai avea ce)
dansezi tăcută în tine
pe poante
doar aşa
ca să faci ceva cu disperarea care urcă
din când în când
îl săruţi pe jonny
scoţianul dur
dintr-un pahar de plastic
(ţi-a fost un prieten bun
dar s-a sfârşit şi el
teatral
tocmai azi)
3
2
1
0
lumea plănuieşte să ajungă la stele
(pentru asta există încă de la începuturi)
tu- cap/pajură
priveşti hazardul senin
surâzi zeflemea
poţi pleca chiar acum
sau poţi rămâne
(de ce)
un singur cent
spre Dumnezeu
je ne regrette rien
şi aştepţi să coboare
3
2
1
0
Frumos 🙂
Scrisoare de (la un) bun nevenit
Mi-e teribil de greu să nu-ți ies în cale.
Chiar dacă știu că risc să calc pe urmele tuturor bărbaților ignorați de tine.
Și știu dinainte că vei fi melancolică, atunci când eu vivace.
Și știu că eu voi fi romantic atunci când tu locvace.
Și știu că vântul prin păru-ți vorbește, când respirația-mi tace.
Și știu că tu vei ști când eu neștiutor.
Și asta pentru că n-aștepți bărbatul așteptărilor.
Și pentru că sunt încă/deja tim-puriu.
Ca un fel de dragoste mereu refuzată pe viu.
Ce-ar mai fi de zis? sublim!Cred că niciodată, un an n-a mai avut parte de o așa declarație! Păcat că are mai multe fețe și nu tuturor ne-o arată pe cea bună! Eu încă-l mai aștept pe cel viril! 🙂
:))
🙂
Io suport luna dec. Porcu, Ignatu, ma face so suport.. Vie bine dna Petro ?
mi-e bine, Raj. mulţumesc de grija-ţi. sunt acasă, mai fac injecţii, dar îmi e bine.
Idealul tău în viața e Mihaela Rădulescu.cu asemenea orizonturi.. nu poți să ai așteptări… adică tot ce scrii tu sunt niște fîsuri… nu rupi gura tîrgului cu nimic… sper că nu ai pretenția asta! fii sinceră cu tine și recunoaște că acesta e nivelul tău… unul mediocru și ca limbaj și mai ales ca idei… unde aproape că nu ai nici una. Nu te uita la aștia de pe aici care spun … cît de frumos scrii…mai sunt 10 miii care scriu mai bine ca tine… despre aceleași subiecte… chiar dacă publici textele astea într-o mie de cărți asta nu te face scriitoare ! esști conștientă da? ….fără supărare …
dar la criticii literari mă pot uita cînd spun că scriu bine? îmi dai voie? şi la scriitorii mari? te rog, te rooooog frumos, dragă haterule.
Zi un pic, miii ha?
Păi de ce crezi că și-a zis ”Gigel” anonimu’? De la un Gigel, când vine o critică distructivă, e o laudă, in fect.
Dacă era cât de cât inteligent, indica și el măcar un pretext de eroare – de ex., exprimarea ”Timpul ăla” – o mică ”pul…ă”fonie nevinovată, dar în contextul unei despărțiri pentru totdeauna de Anul mascul, ți se acceptă o ultimă copulare, măcar de Revelion.
Scrii bine în majoritatea covârșitoare a textelor, cu toată tânjala pe care aluneci, uneori, blogoristic. Nu e o critică, o pățesc și cei mai importanți scribi online. Ți-o zice unul din cei mai mari nescriitori.
eu pe blog nu fac literatură decît atunci cînd fac literatură. în rest, scriu posturi de blog, însemnări, jurnal şi nu am pretenţii că aş face literatură.
de Gigei e plin, pe mine mă umflă rîsul cînd citesc din astea. mi-aş face griji dacă vreunul dintre greii care îmi citesc cărţile ar zice aşa ceva. m-aş lăsa de scris. dar deocamdată nu s-a întîmplat, ba dimpotrivă.
literatura e în cărţi, pe blog e joaca, interacţiunea cu citiorii, exersarea scrisului zilnic, etc.
mulţumesc.
am constatat deja diferența 🙂
no, despre asta e vorba.
diferența dintre blog și carte, I mean…
Viata este atat de simpla: iti place, citesti si revii! Nu-ti place, treci mai departe!
Duamne fereste, …. ia repede un diazepam.
…@Gigel
Sigur ca mai sunt 10 mii care scriu bine…Slava Domnului. Petronela s-a luat la tranta cu viata asta de zi de zi, cu „fasurile” cum le zici tu si uite ca i-a iesit ceva grozav. E dura, masculina, autentica, fioros de vie atunci cand scrie. Probabil ca te-a enervat cand ai vazut cat de bine manevreaza cuvintele. Si ce emotie stoarce din ele, cu minimum de artificii. Eu m-am invelit cu textele ei atunci cand mi-a fost greu sau rau. Poti zice orice despre cum scrie fata asta, dar ca e mediocra….hai las-o balta!
mă înclin, dar nu pentru final, ci pentru penultima propoziţie!
Gigel contra…
De ce și-or băga unii nasul în CUR…tea altuia (a alteia, în cazul de față), nu știu. Dacă n-ai ceva bun de zis, mai bine taci! iar dacă-ți displace atât de mult scriitura, n-o mai citi. E chiar atât de simplu, frustrată făptură! Iar noi, ”ăștia de pe-aici”, nu doar spunem cât de frumos scrie, ci și cumpărăm ceea ce scrie! Cred că asta te cam validează ca scriitor, nu?
Io creca lu Gigel nu i se mai scoala. Nici mie, dar io nu ma iau de dna Petro, ci imi bat sistematic pisica…
Am aflat rostul pisicilor pe lume asta!
Mi-a placut mult. Sper sa ai parte de unul si mai ..
maine merg sa caut cartile. Si sa le cumpar. Toate. Asa de mult imi place.
mă bucur mult că îți place! mulțumesc.
Citesc de doua zile pe blog si nu ma pot opri…in orele cat sunt la munca ma gandesc sa ajung acasa sa continui de unde am ramas 🙂 Ador ce scrii si cum scrii, ma regasesc in unele povestiri, triste sau vesele. Imi pare rau ca nu am stiut de existenta ta si a blog-ului tau pana acum, chiar daca locuim in acelasi oras 😉 Voi merge sa iau si cartile si poate candva o sa vrea cineva de acolo de sus ( stie ea la cine ma refer 🙁 ) sa te pot intalni si sa am „tupeul” sa te rog sa mi le semnezi 🙂 Pana atunci, iti multumesc pentru ultimele seri frumoase si pentru cele ce vor urma 🙂
cu mare drag! și oricînd vrei, semnez și cărțile! mulțumesc de vorbe bune!