Şi s-a lansat, creştineşte, „alive” la Librăria Bizantină.
Au fost oameni mai emoţionaţi ca mine. Asta mă încurcă, cel mai adesea. Nu ştiu cum să reacţionez. Niciodată nu m-am simţit destul de importantă cît să emoţionez pe cineva care nu mă cunoaşte. Iar acolo erau mulţi oameni emoţionaţi.
Am stat şi am ascultat ce au spus invitaţii mei cu smerenie. E o senzaţie stranie, pe care nu mi-o pot explica, e ca şi cum ar vorbi despre altcineva, nu despre mine. Ajungeau vorbele lor pînă la mine: vîrful de lance al literaturii noi româneşti, peste 20 de ani, cînd lucrurile se vor aşeza în literatura română, va exista un stil cu numele ei, stilul meu, adică, primim manuscrisuri de la oameni care vor să scrie sau încearcă să scrie ca ea, poate cel mai iubit scriitor contemporan. Iar eu asistam, cumva perplexă, întrebîndu-mă dacă despre mine vorbesc oamenii ăia şi dacă da, ce fac despre asta, că eu nu mă simt deloc aşa. Mă simt tot fata care scrie pentru sine, din sine. Şi sper să rămîn aşa.
Vă mulţumesc celor care aţi fost acolo, cu mine. Mi-a plăcut mai ales cum fiecare cititor s-a aşezat pe scaun lîngă mine şi mi-a pus o întrebare şi am stat aşa de vorbă preţ de cîteva minute cu fiecare şi nimeni nu s-a supărat, deşi se făcuse coadă mărişoară şi a durat puţin. Fiecare dintre voi contaţi pentru mine, fiecare zîmbet, fiecare vorbă bună şi toate energiile voastre.
Mulţumesc.
Mai multe foto, vedeţi aici & aici.
Şi la final, cîteva vorbe dintr-un interviu pe care l-am citit de curînd al lui Gheorghe Crăciun, un mare teoretician al literaturii române, un mare scriitor şi un om pe care l-am cunoscut şi admirat enorm.
„Personal, nu sînt deloc de acord cu opinia că scriitorii la modă ar trebui priviţi cu suspiciune şi reduşi doar la forţa de atracţie a capitalului lor simbolic. Faptul că ei au intrat în atenţia unui număr mare de cititori şi încep să fie scăldaţi în lumina reflectoarelor e cît se poate de bine venit. Chiar ar fi de dorit să existe cît mai mulţi altfel de scriitori privilegiaţi ale căror nume să fie pe buzele tuturor. Un lucru este cert: prezentul n-are cum să trişeze istoria literaturii, oricît de mult şi-ar dori-o unii oficianţi ai săi. Pînă la urmă, moda nu poate impune sau spori valoarea unui scriitor. Îi poate cel mult augmenta popularitatea.”
Ce-am mai debitat:
peligrosa. curva peligrosa. Postarea următoare:
cea mai bună carte a anului 2014 – votul cititorilor, la pătrat
Petro, felicitari reverentiale adanci! 🙂
tu
priveşti
(din nou)
nostalgică
ecvestrul din giratoriul inimii
tăcută te derulezi înapoi
retrăieşti clipe
reauzi voci
(iar vei adormi plângând îmbrăcată)
nimic din prezent nu-ţi pare aici
amintirile doar
sunt atât de vii
culorile verii
se pierd estompate
iarăşi prin tine
circulă ierni
nimic nu îţi pare aproape
nici astăzi
eşti o străină
în propriul trup
eclozezi în fiecare dimineaţă
şi te rogi ca un cactus
de ploaie
timidă
te pierzi în deşertul urban
iarăşi lumea va trece prin tine
fără să te atingă
Oare la cluj cand ajungi, te asteptam cu drag.
pe 7 martie 🙂
Speram sa ajungi in 28 februarie cum spuneai intr-o postare. Din pacate la 1 martie trebuie sa plec din tara. chiar imi pare rau ca vroiam sa te cunosc dar cu siguranta o sa fie si alta ocazie 🙂
Scrii minunat si esti minunata, te indragesc cu fiecare rand ce-l citesc chiar daca te stiu doar din textele tale.
se pare ca nu se poate pe 28. imi pare tare rau.