MENU
13180991_630591530423037_943113285_n

de • 5 mai 2016 • bucăți de mineComentarii (5)

the day before you came

trebuie că am plecat de acasă în jur de ora zece, întîrziată și grăbită, ca de obicei. sigur, am dat drumul la muzică și am ascultat ceva, poate placebo, tare, ca în fiecare dimineață. am același playlist de ani întregi – cîteva sute de piese pe care le știu pe de rost, pe un memory-stick. fără dubiu, ploua în ziua aia, iar eu musai că încă tușeam. tare tușeam. trebuie că m-am apucat de lucru, la agenție, după cel puțin o cafea și poate o felie de pîine prăjită cu unt destinată altcuiva. trebuie că și în ziua aia am stat în ședințe, discuții, flipcharturi. la prînz, am comandat ceva și am mîncat în fața laptopului, cu un ochi în facebook. am răspuns la mesaje. peste cîteva zile lansam la tîrg o carte despre singurătate, așa că i-am făcut eveniment. nu am observat nici atunci că afișul era greșit, abia a doua zi și fără să îmi treacă prin cap cum îmi va schimba asta viața. sigur am rîs cu dada, ca în toate celelalte zile. în ziua de dinainte să apari.

trebuie că nu am mîncat nimic la cină, poate doar un măr, în timp ce am continuat să lucrăm. în nicio seară din lunile alea nu am ajuns acasă decît foarte tîrziu. neapărat, am sunat-o pe cea mică de cel puțin trei ori și pe cea mare o dată. cu ochii înroșiți și obosită frîntă, trebuie că am condus spre casă pe pilot automat, fără să observ frunzele lipite de asfalt și ploaia rece. neîndoios, în parcare, m-am uitat cît e ceasul pe bordul mașinii – 23, probabil, și am oftat. în casă musai că era cald și cea mică musai că mi-a turuit povestea zilei ei, cu entuziasm. sigur, am rîs și apoi am trimis-o cu greu la culcare, ca în fiecare seară. apoi, negreșit am făcut un duș și m-am cuibărit în patul mare, ascultînd toropită cum ploaia lovește geamul terasei.  am adormit imediat, fără vreun gînd, prea obosită să observ măcar cît sunt de tristă și de goală și cît de nimic îmi sunt zilele. în ziua de dinainte să apari.

(it’s funny, but I had no sense of living without aim/the day before you came)

13180991_630591530423037_943113285_n

și apoi, a venit și-o zi în care mi-ai trimis poza asta.

 

5 răspunsuri la postarea the day before you came

  1. Mona spune:

    Sa va fie viata o fericire! 🙂

  2. Andreea spune:

    Petronela, crezi ca ceea ce ai scris te defineste? Sau este doar o exagerare a unor sentimente, dar realitatea e alta? Eu tind sa cred ca sensul vietii noastre nu e un barbat, iar golul pe care il simti, sau lipsa scopului (nimic) nu poate fi umplut de o alta persoana, oricat de frumoasa e indragosteala, ci tot de noi. Relatiile si iubirile vin si pleaca, si ar fi nedrept sa te simti implinita doar cu ajutorul unei alte persoane.

  3. Mona spune:

    Cred ca dragostea ne defineste, relatiile ne definesc, ne contureaza. Ele arata cat de mare e inima, rabdarea, iertarea, intelegerea, daruirea fiecaruia. Ele reflecta defectele fiecaruia dar si vointa de schimbare. Sa renunti la capriciile tale pt binele altcuiva intra in capitolul sacrificiilor mici. Dar toate ne definesc, ne dau un rost in viata.
    Naaa, ca nu m-am abtinut in a mai comenta ceva. In schimb m-am cenzurat in a emite alte pareri, asa ca scuze pt exprimarea asta „irationala” si lipsita de talent 🙂

    • Radu Mihai spune:

      da di ce va speriats asa de tare de lipsa de talent , preabuna doamna?
      Ascultats aici la mosu : toata viata m am abtsinut de la diverse, pentru ca am stiut/simtit/intuit lipsa mi de talent in ale scrierii. Desi incurajat, la un moment dat, mi am dat seama (peste capul lor) ca EU am dreptate.

      Acum si cuget: de ce pizda ma sii e atat de important cum scrii, raportat la CE fucking scrii?
      Sunt omi in trecutul meu care imi multumesc si azi pt o vorba buna, la momentul potrivit. De ce pasca ma sii n am facut o pt mai multi, in largul marii? Oare cate destine ar fi avut o virgula de bucurie in plus in viata daca eu n as fi fost atat de complexatul pulii?
      Pfffff
      Credeti in miezul dvs si lasati cuvintele sa vina, nu insistati pe blocaj.
      Noa. Si daca vise(ha.ha.) cam pare ca bat campii si ma bag unde fix nu mi fierbe nimic, trimiteti ma la nevoia, dar urmati macar ultimul sfat 🙂
      (am umor, stiu )

      PS. scuzati prezenta organelor in mesajul meu, dar sunt. Si daca sunt, de ce mamicuta naibutzului ne prefacem ca nu sunt? Mna… intrebari

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *