MENU
goala1

de • 20 aprilie 2015 • (de)liriceComentarii (6)

vara

nu mai fi egoistă, mi-ai spus,

frumusețea asta a ta trebuie împărtășită

nu o poți ține doar pentru tine, nu simți?

și cu un singur gest mi-ai dat foc hainelor

ele ardeau sfîrîit, sutienul de dantelă neagră mi se răsucea în foc

am întins mîna să-l salvez dintre limbile ascuțile ale flăcărilor

m-ai oprit

let it go, sînii tăi sunt mai frumoși liberi, mi-ai spus

și m-ai trimis să deschid goală băiatului care livrează pizza

și tot goală să mă plimb pe Aviatorilor pînă în piața Victoriei

și tot goală apoi, mai departe, înspre Drumul Taberei

goală la metrou, goală pe bicicletă, goală pe jos

goală, goală, goală

expusă, atît de vulnerabilă

la metrou oamenii și-au frecat hainele jegoase de pielea mea nudă

pe scările rulante și-au frecat privirile, lubric, de trupul meu dezgolit

în parc un bătrînel s-a ridicat de pe o bancă de la soare

și mi-a făcut loc să mă încălzesc

aveam tălpile zdrelite de atîta umblet și murdare

cît o să mă mai lași așa dezbrăcată, ți-am strigat

nu am unde îmi ține banii și cheile, o să rătăcesc flămîndă, neadăpostită

și nici nu cunosc prea bine orașul acesta imund

mă vor hăitui cîinii lui toți

vor rupe hălci de carne neprotejată din mine

tu nu ai zis nimic

ai continuat, imperturbabil,

să întreții focul cu ultima mea pereche

de superstari

 

* acest text face parte din volumul Efectul pervers în curs de apariție la editura Herg Benet

6 răspunsuri la postarea vara

  1. #eucarevoiamîntruna spune:

    Nu știu dacă-ți folosește la ceva informația asta but i think i just came. Mentally, ofcors.

  2. nu și converșii.. 🙁

  3. Te autovulnerabilizezi. Nu emani o imagine de persoană slabă/vulnerabilă (ba dimpotrivă !)…

  4. IONELA spune:

    Dar oare dacă n-am fi egoiste ce-ar fi pe străzi?
    E plăcut să știi că cineva te vede atât de frumoasă ȋncât ȋși dorește să-ți demonstreze că nu e doar ȋn capul lui această frumusețe, dar nu se gândește cum e atunci când privirile altora se lipesc de pielea ta și o fac atât de tare ȋncât doare și rămâne rană atunci când le dezlipești.
    Sunt ca plasturii care se vor rezistenți la apă, la soare, la vânt, doar să nu fie ȋnlocuiți prea curând.
    “cît o să mă mai lași așa dezbrăcată, ți-am strigat” – probabil până ȋși va da seama că această durere ȋți afectează frumusețea și atunci va face tot posibilul să te acopere 🙂
    Poți oare să suferi, să fii trist și totuși să fii frumos? Poate pe dinafară, dar atunci ȋntreb, nu e oare el egoist că nu s-a gândit și la interiorul tău?
    P.S. Da’ cu superstarii ce-a avut? 🙂

  5. adrian paparuz spune:

    Nud

    dar tu erai goală

    şi cuvintele ţi se scurgeau

    pe bărbie

    pe sâni

    aproape nemestecate

    erai goală

    şi lumea se îmbulzea

    să te umple

    ca şi cum n-ai fi fost

    sau poate tocmai de aceea

    iar lacrimile ţi se învârteau

    în jurul capului

    ca un nimb sfidător

    erai goală în mijlocul

    celor plini de ei

    ca o păpuşă

    ca o lună

    ca un pahar

    şi sufletul tău gol

    îmi sorbea

    toate sentimentele

    îngrămădindu-le aşa la un loc

    ca într-o gaură neagră

    aş fi putut muri

    dar tu erai goală

    pe piedestalul ochiului meu de sticlă

    (şi oricum aş fi murit cu ochii deschişi)

  6. Filostenie spune:

    Foarte frumoasa poezie.
    Cateva nelamuriri. Ce s-a intamplat cu pizza?

    2. Cat ai lipsit?
    3. Cand te-ai intors, pompierii plecasera? El era inca acolo? In fum? Cum? El e pompier?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *